Multumesc domnule Basescu pentru apreciere. Acum va rog demisia!

Dupa episodul tragicomic de duminica seara, cand am aflat si eu, odata cu toti romanii, ca presedintele nostru ma aprecieaza atat de mult incat a dorit sa ma nominalizeze ca prim ministru, am urmarit cateva zile continuarea povestii inainte sa trag o concluzie.

In primul rand, cred ca trebuie sa lamuresc foarte clar ce a fost acolo. Stiam de la pranz ca MRU urma sa fie numit in acea seara premier (era deja in toata presa), asa ca toata povestea consultarilor de la Cotroceni era o simpla formalitate. Ne-am dus toti trei hotarati sa ne dam mesajele noastre (anticipate, demisie) fara sa speram ca putem schimba ceva.

Inainte, insa, de ziua de luni, in focul crizei demonstratiilor din strada, discutasem in cadrul USL si posibilitatea ca Basescu (fiind disperat) sa nea dea noua sarcina formarii unui nou Guvern. Dincolo de prima tentatie (sa oprim afacerile si privatizarile frauduloase ale puterii din acest an si sa organizam noi alegerile pe care pedelistii evident vor sa le fraudeze), dezavantajele erau mult mai mari. In primul rand, pierderea unui atu fundamental, cel al legitimitatii (nu veneam la guvernare prin vot, ci urma sa facem majoritate cu UDMR sau UNPR – ceea ce era profund imoral). Pe urma, eram clar in contradictie cu asteptarile generale, care vizau si demiterea lui Basescu, si alegeri anticipate (nu intelegeri ale noastre pe sub masa ca sa ajungem la guvernare). Asa ca decizia noastra a fost foarte clara si eu o anuntasem deja public: sustinem guvern de tehnocrati si vrem la guvernare dupa votul popular.

Insa pe 6 februarie nominalizarea lui MRU era decisa. Era clar deja ca o eventuala oferta de la Basescu pentru noi era doar o provocare – daca spuneam DA, urma sa ne acuze ca suntem niste fripturisti, daca spuneam NU, ca suntem fricosi si nu vrem sa guvernam. Cunosteam metoda, ultima data o folosise tot la consultari, cand il tragea pe Crin de maneca sa-i propuna o alianta PDL-PNL. Am stabilit intre noi ca daca va exista o asemenea capcana sa raspunda doar Crin, clar si taios: vrem demisia lui si anticipate, nimic mai putin.

La momentul in care au inceput consultarile, Basescu avea acel aer absolut degradant pentru functia lui – era vesel si fals amabil, plin de glume “de vapor” de care doar el se amuza. Eu detest dintotdeauna acest gen – motiv pentru care nu fac glume cu oameni cu care nu am de fapt nimic in comun. Asa ca nu am vrut nici macar sa-l bag in seama sau sa ma implic in conversatie (in mod ostentativ si evident nepoliticos, toata intalnirea am schimbat sms-uri cu consilierii mei si cu diversi ziaristi).

In fata atitudinii mele, nici macar Basescu nu a fost in stare sa-si pregateasca capcana cum trebuie  – nu a spus niciodata direct ca ne propune formarea Guvernului (probabil i-a fost frica de faptul ca iesim imediat la presa si il facem de ras). Asa ca a preferat sa faca doar o aluzie, in timp ce hahaia in stilul cunoscut, iar spre final a speculat o neatentie a lui Daniel Constantin, care tocmai incerca sa-i vorbeasca de altceva. Si intalnirea s-a incheiat rapid cu senzatia ca nu a avut curaj sa treaca de stadiul de bascalie, motiv pentru care eram noi ridicoli sa relatam asa ceva – era perfect indreptatit sa spuna ca suntem fraieri si am luat in serios o ironie de-a lui. Si nici el nu a folosit povestea pentru ca pica in penibil.

Ieri a aparut ultima piesa din puzzle – declaratia lui Hunor Kelemen, care spune foarte clar ca lor, la consultarile de la ora 16, presedintele le-a vorbit de nominalizarea lui MRU; cu noi s-a vazut la ora 17, asa ca acum singura solutie e sa spuna ca a facut bascalie cu UDMR si a vorbit serios cu noi!

Nu stiu ce s-a intamplat de atunci de s-a razgandit si a decis sa foloseasca povestea – pot doar sa-mi imaginez. Poate ca e dezamagit ca nimic nu s-a schimbat in bine in ceea ce priveste opinia publicului fata de el si PDL; poate o amenintare voalata catre ai lui (vedeti ca dau guvernarea USL daca nu ma ascultati) sau o portie de umilinta si dresaj catre un MRU care nu e chiar Boc (vezi ca te-am pus doar pentru ca nu a vrut Ponta, nu ca esti tu prea important!). Sau poate pur si simplu frustrarea din ce in ce mai mare a oamenilor sai (Boc, Udrea, Anastase & co) fata de lipsa de reactie in fata atacurilor din toate partile (ceva de genul “Sefu’, apara-ne de toti raii, arate-le tu cine e mai barbat”). Important e ca acum, dupa cateva zile, concluzia rationala este indubitabila: Basescu a facut o gafa monumentala. Si, ca de obicei, bomboana pe coliva a fost pusa de declaratiile publice ale Dnei Udrea – finis coronat opera! Ce a ramas din toata tarasenia?

– Faptul ca eu, Victor Ponta, pot fi propus pentru functia de Prim Ministru de catre Presedintele Basescu (chiar fara majoritate parlamentara, chiar asa “imatur” si “cu constiinta incarcata” cum zice el, sef de interlopi si copilot cerecetat de ANAF, nu mai conteaza). Ii “multumesc” dlui Basescu pentru apreciere si pentru increderea de a ma nominaliza Prim Ministru. Doresc sa il asigur ca daca prima data nu am inteles (sau nu am fost “ager” cum spune Domnia Sa), data viitoare voi fi mult mai vigilent; si pot sa il asigur ca voi spune DA, indiferent care presedinte ma va propune, mai ales pentru ca voi avea in spate legitimitatea data de votul popular;

– Am retinut si faptul ca “greii” PDL sunt de acord, daca nu fericiti, cu numirea mea ca Premier; 

– Am constatat ca pana si ultimii analisti si jurnalisti ramasi pe baricada Puterii au fost bulversati iremediabil de aceste volte naucitoare ale Presedintelui si au refuzat sa mai faca eforturi sa explice si sa sustina ceea ce este de neexplicat si de nesustinut. Faptul ca in anul bataliei ramai alaturi doar cu o mana de  mercenari lacomi, speriati si dispusi sa tradeze nu e o veste buna pt Basescu;

–  Nimic nu putea sa pice mai bine pentru noi decat geniala explicatie data de Dna Udrea – “il puneam Prim Ministru pe Ponta ca sa duca tara in ruina si sa vada romanii ca tot noi suntem mai buni”! Raposata Elena, predecesoarea celei actuale, nu ar fi putut sa gaseasca o formulare mai responsabila!

– E clar ca pana si un “animal politic” ca Basescu imbatraneste si face greseli capitale, incurcandu-se ca un paianjen obosit in propria plasa. Iar cand vom avea stenogramele de la discutiile cu celelalte partide, din care va rezulta clar ca singura propunere a fost MRU, si ca a mintit jalnic cu povestea “Ponta Prim Ministru”, sunt convins ca DEMISIA este singura solutie!

Pe scurt – GAME OVER!