Ce pacat ca Romania nu are un Prim Ministru!

Fac o pauza din analiza inceputa in urma cu cateva zile ca sa exprim o opinie politica referitoare la ultimul scandal public – cazul Borbely!

Nu vreau sa reiau toate criticile la adresa lui Emil Boc, dar pot sa spun (si sa-mi asum) ce cred eu ca ar trebui sa faca un adevarat Prim Ministru, confruntat cu o situatie, sa recunoastem, extrem de delicata!

Exista o singura varianta serioasa – te informezi in limitele legale si de protejare a confidentialitatii anchetei penale si iti formezi propria parere clara (daca nu ai competenta necesara, il intrebi  pe procurorul general sau pe un alt specialist de incredere). Dupa care actionezi in cunostinta de cauza – daca din datele actuale constati ca nu sunt indicii serioase care sa-l incrimineze pe ministrul respectiv, daca este o facatura de presa sau chiar un abuz al magistratului, iti faci datoria de sef al echipei si iesi clar sa il aperi, protejand principiul solidaritatii guvernamentale, dar si comportandu-te ca un lider. Te bati curajos pentru un om nevinovat acuzat pe nedrept.  Daca situatia insa are toate elementele sa evolueze in sensul unui caz serios, care implica timp si o procedura judiciara grava, iti asumi decizia de a-i cere sa demisioneze in mod elegant pana la elucidarea cazului sau, la nevoie, il remaniezi.
Asa functioneaza un guvern normal din orice tara europeana sau din SUA, acolo unde seful guvernului este un om competent, dar mai ales responsabil politic si cu un pic de curaj (sau barbatie daca vreti, de care a dat dovada si dna. Merkel in cazul recent al Ministrului Apararii acuzat de plagiat!) .

In orice societate democratica, un prim ministru care ba incearca sa acopere un coleg evident vinovat (ca Monica Ridzi), ba arunca lozinci penibile si total pe langa subiect (cazul Botis) sau isi arata “curajul”  bagandu-si capul in nisip (asa cum face acum cu Borbely) este pur si simplu compromis iremediabil. 

Nu ma mai refer acum la Emil Boc (vorba lui Bogdan Teodorescu, Boc este atat de jos incat efectiv poate face orice, nu mai conteaza!). Ci vreau sa arat un standard pe care viitorii sefi de guvern din Romania trebuie sa-l atinga. Foarte probabil, Boc va astepta de la Cotroceni sa i se transmita pozitia pe care trebuie sa o adopte, sau va arunca in mod inutil pisica moarta in curtea Parlamentului urmand ca dna. Anastase, conform traditiei, sa ingroape cadavrul. Si nu m-ar mira chiar daca va prelua acuzatia de-a dreptul hilara ca USL i-a inscenat dosarul lui Borbely la DNA ca sa creeze probleme in paradisul Coalitiei de guvernare (varianta  e asa de gogonata ca probabil nici portarul, nici cainele portarului de la Evenimentul Zilei nu pot sa o muste, chiar daca vine si vestitul IRSS sa faca un sondaj ca sa o confirme – no offence Mr. Andronic!).

Am evitat sa ma pronunt pe cazul Borbely, nu pentru calcule politice complicate sau pentru ca sunt in vacanta, ci din trei motive foarte simple si clare. 

In primul rand pentru ca am o parere personala foarte buna despre Laszlo Borbely ca politician si deci sunt subiectiv. 

In al doilea rand pentru ca am o parere extrem de proasta despre profesionalismul celor de la DNA si despre jocurile politice in care cel putin Daniel Morar se implica in mod evident (de exemplu, stiu sigur ca el personal a blocat toate dosarele penale ale lui Sorin Blejnar, dintr-un motiv si un ordin politic clar!) – deci sunt tot subiectiv. 

Si in al treilea rand pentru ca nu stiu nimic concret despre dosarul penal respectiv si, ca fost procuror, am nevoie de mai mult decat un comunicat de presa ca sa-mi fac o parere cat de cat fundamentata. 

Stiu insa suficient despre armele folosite de Traian Basescu contra adversarilor – amintiti-va de Zsolt Nagy, un om pe care il apreciez foarte mult si care inca sufera din cauza acestui gen de arme. Dar despre ce atitudine ar trebui sa aiba Primul Ministru intr-o situatie de acest gen, asta pot si trebuie sa ma pronunt!

Nu dau sfaturi altora si nici nu ma comport altfel decat scriu aici, in situatii complicate de acest gen. Ca lider al PSD (partid de Opozitie, cu responsabilitati publice incomparabil mai mici decat cei aflati la guvernare) nu am ezitat sa il apar pe Constantin Nicolescu atunci cand am avut convingerea ca in cazul lui era un abuz evident. Nici nu am ocolit o decizie clara si dura in situatia lui Adrian Severin, in sensul celalalt. Am dat doar doua exemple, cele mai cunoscute si cele care, in mod clar, au presupus amandoua o responsabilitate asumata, in Partid si in afara, cu laudele si criticile de rigoare. Dar am actionat ca un lider care intelege ca o asemenea pozitie implica nu doar avantaje si momente placute, ci mai ales momente in care toti ai tai asteapta decizia ta! Si asa am de gand sa actionez si pe viitor.

Acum, Romania are o marioneta in scaunul de Prim Ministru si o varianta damboviteana a lui Juan Peron (cu Evita cu tot!). Indiferent de cate lucruri bune sau gresite au facut in mandatul lor, Petre Roman, Stolojan, Vacaroiu, Ciorbea, Radu Vasile, Isarescu, Nastase si Tariceanu au fost fiinte vii, au luat decizii si si-au asumat responsabilitati politice si umane. La fel Iliescu si Constantinescu. Daca vrem sa trecem cu bine peste cumplita criza in care ne aflam, trebuie neaparat sa avem din nou un Guvern si un Prim Ministru. Si, bineinteles, un Presedinte.