Archive | 5:00 pm

Imi pare atat de rau pentru Norvegia!

23 Jul

As fi vrut sa va pot povesti ce am facut la Londra.  Cat de fabulosi sunt oameni ca Anthony Giddens sau Peter Mandelson, pe care ii cunosteam doar din carti sau aparitii TV, dar care in contact direct se dovedesc a fi la inaltimea faimei lor. Dar, din pacate, tragedia cumplita a Norvegiei ne deturneaza pe toti!

Sigur ca simt compasiune ori de cate ori vad o stire despre oameni nevinovati, care pier in mod absurd, fie in atacuri teroriste, in accidente sau situatii inexplicabile, indiferent de cat de departe sunt sau cat de putin am auzit depsre tara lor. Amaraciunea mea este insa mult mai palpabila cand nenorocirea loveste in locuri si oameni pe care i-am vizitat de curand si care m-au si impresionat atat de placut.

In luna mai am fost prima data in viata mea la Oslo. E greu sa-ti inchipui un loc mai linistit si ordonat, oameni calmi si echilibrati, lucruri asezate asa cum ne-am dori cu totii sa fie si la noi (cand zic cu totii, ma refer si la americani, italieni, chinezi, sau oricare alta natie). Totul verde si curat, copii sanatosi si zambareti. Au tinut sa-mi arate noua trambulina pentru sarituri cu schiurile. Un fel de Paradis care nu poate fi tulburat nici macar de noptile prea lungi si frigul prea patrunzator. Nimic care sa te pregateasca pentru Apocalipsa pe care am vazut-o ieri toti la televizor.

Am fost invitat la cina, alaturi de alti cinci lideri politici de stanga, la locuinta lui Jens Stoltenberg – primul ministru si seful Partidului Social Democrat (formatiune politica care a fost lovita tocmai in locul cel mai sensibil – la o scoala a tinerilor militanti)! Calm, educat, modest si calculat, o gazda perfecta dar mai ales un exemplu perfect pentru ce inseamna un mod de a face politica specific doar unei societati speciale.

Erau prezenti si Georgios Papandreou (premierul unei tari atat de lovite de un alt fel de criza) si Ed Miliband (cel care zilele acestea a ingenuncheat un adevarat mogul media – Rupert Murdoch) si Boris Tadic, presedintele Serbiei. Si totusi, la sfarsitul serii, cel spre care se uita toata lumea cu admiratie (sau chiar un fel de invidie pozitiva, daca exista asa ceva) era Jens, cel care, repet, ne lasa sa ne imaginam cum ar fi daca ar fi posibil si in tarile noastre sa traim la fel. La inevitabila discutie despre masuri fiscale, ne-a explicat extrem de clar si simplu ca in Norvegia discutia despre reducerea taxelor nu are susbstanta. Oamenii platesc peste 50% din venituri dar preocuparea lor nu este sa plateasca mai putin, ci ca banii lor sa fie folositi mai bine. L-am derutat cand i-am vorbit de cei 16% pe care vrem sa-i reducem si m-a asigurat ca norvegienii vor sa dea mult si sa primeasca servicii de calitate. Iar el este un administrator al binelui public.

Ca sa intelegeti ce inseamna Oslo si Norvegia trebuie sa intelegeti ca am plecat cu totii pe jos de la resedinta modesta a premierului spre hotel,  prin parc, fara ca agentii sau paza sau trecatorii sa ne acorde mai mult decat un zambet amabil.

Nu vreau sa-mi imaginez cum se simte azi Jens Stoltenberg, in fruntea unei tari socate si avand in fata ochilor tineri omorati in mod absolut inexplicabil. Sper ca vor trece peste aceste momente atat de grele, comparabile doar cu cele din timpul Razboiului din 1940, si ca isi vor regasi treptat linistea si echilibrul care ii caracteriza. Dar imi este si teama ca o asemenea rana nu se inchide complet niciodata, trauma va marca cel putin o generatie si ca societatea pe care eu am intalnit-o de curand la Oslo va trece in lista, din ce in ce mai lunga, a paradisurilor pierdute!

%d bloggers like this: