Archive | May, 2012

Raport ISD privind chestiunea reprezentarii Romaniei la Consiliul European

23 May

Institutul ”Ovidiu Sincai” a realizat un raport comparativ despre chestiunea reprezentarii in Consiliul European a Romaniei. Va recomand sa-l cititi – AICI.

Cine reprezinta Romania in strainatate. O posibila solutie

21 May

Va recomand, mai jos, un articol pe care il consider corect.

“Fiecare “-escu” ce a trecut pe la Cotroceni în ultimii 20 de ani a pus cărămidă pe cărămidă la ceea ce astăzi se consideră un argument irefutabil în gâlceava lui Băsescu cu Andrei Marga & Victor Ponta, şi anume că Legea Supremă îi garantează preşedintelui drepturi depline în materie de politică externă. În fond, totul se rezumă la o ambiguitate constituţională.

Să ne uităm în lege întâi: Articolul 80 din Constituţie: “(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”.

Trecem cu vederea articolul 2, care nu pare să aibă vreo aplicabilitate date fiind realităţile politice, şi ne aplicăm asupra primului articol.

Da, preşedintele REPREZINTĂ România, dar ceea ce Constituţia omite să ne spună, deloc întâmplător, este ce anume înseamnă reprezentarea aceasta. Înseamnă oare că preşedintelepersonifică (este simbolul) sau, mai degrabă, că personalizează (conduce potrivit concepţiei lui şi unui mandat) România peste hotare?

Fiecare preşedinte de până acum a ales cea de-a doua variantă. În realitate, însă, există la fel de multă bază legală aici cât adevăr e într-un comentariu literar. Fiecare cum şi ce vede.

Un alt indiciu pentru arbitrarea meciului pe tema politicii externe vine din aceeaşi Constituţie: Articolul 102 – “(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”.

Preşedintele, după cum o spun şi Legea 590/2003, şi un alt articol din Constituţie (Articolul 91), poate semna tratate internaţionale în numele României. Nu e deloc puţin lucru, însă trebuie citită litera legii de la cap la coadă, iar la coadă vom vedea că este vorba despre tratatele negociate de Guvern.

Aşadar, pe post de concluzie intermediară, vedem că, dacă ar fi să acordăm puncte în acest meci de box pe tema politicii externe, nu numai că preşedintele nu face KO Guvernul, dar Executivul ar putea câştiga la puncte.

În ceea ce priveşte Consiliul European, căci de aici a pornit toată tevatura din ultimele zile, nu există nicio prevedere, nici de partea României, nici de partea instituţiilor europene privind funcţia care reprezintă ţara la Consiliul European.

Consiliul este un organism unic, dar, în funcţie de subiectele dezbătute, are zece configuraţii, date de miniştrii de resort şi comisarii europeni care participă.

Nu este corect nici argumentul ridicat împotriva lui Băsescu privind faptul că majoritatea membrilor Consiliului de Miniştri (sic!) sunt premieri (de unde şi dăţile în care Băsescu a fost confundat cu primul-ministru al României). Componenţa Consiliului este de aşa natură pentru că majoritatea ţărilor europene sunt republici parlamentare.

România, însă, este o republică semiprezidenţială, în care primul-ministru şi preşedintele au amândoi roluri active.

Cearta din ultimele zile pe marginea OMULUI care merge la Consiliu nu este singulară în viaţa Uniunii Europene. Aceleaşi probleme le-au avut, de exemplu, şi francezii (ca să ne comparăm tot cu semiprezidenţiabili).

Dacă Traian Băsescu a mers la mai toate reuniunile internaţionale de până acum, aceasta nu înseamnă că el deţine monopolul asupra politicii externe. Iar faptul că Andrei Marga când îi recunoaşte, când îi neagă puterile de politică externă preşedintelui nu îi face deloc cinste.

La Chicago, cu Băsescu de faţă, Marga a perpetuat, înaintea românilor care trăiesc Visul American, tradiţia monopolului asupra politicii externe exercitat de preşedinţii români.

Nu întâmplător, la acelaşi eveniment, Traian Băsescu a subliniat că “şeful politicii externe a statului român este şeful statului român”. Când a fost confruntat cu o replică similară, la sfârşitul campaniei electorale din Franţa, Francois Hollande i-a strigat lui Nicolas Sarkozy: “Preşedintele Republicii nu este Republica. Nu confundaţi Franţa cu persoana dumneavoastră”.

Atât preşedintele, cât şi primul-ministru au dreptul şi trebuie să se îngrijească de politica externă a ţării.

România nu are nevoie să îşi spele rufele politice murdare în văzul Uniunii. O soluţie pentru “înfruntarea titanilor” mioritici ar fi ca preşedintele să continue să meargă la evenimentele internaţionale ce ţin de priorităţile strategice, de politica de apărare, de parteneriate internaţionale. Primul-ministru, pe de altă parte, ar putea să se ducă la cele care ţin mai degrabă de chestiunile interne, cum va fi summitul din 28 iunie, unde se discută despre economie şi probleme sociale.

Până la urmă, cheia stă tot în Constituţie, în obligaţia preşedintelui de a media. Iar dacă tot vrea Victor Ponta alineatul 1 din Articolul 80, să binevoiască să îl ia şi pe cel de-al doilea, dacă Traian Băsescu nu-l vrea.”

Sursa: Gandul

La multi ani de Ziua Europei!

9 May
Astazi celebram Ziua Europei! Se implinesc 62 de ani de la primul pas facut in directia unei Europe Unite, o Europa in primul rand a solidaritatii – principiul fundamental pe care se sprjina viitorul constructiei europene si, din nefericire, principiul cel mai puternic lovit de austeritatea ultimilor ani.

Tocmai de aceea, cred cu tarie ca a sosit momentul ca relansarea economica sa se produca sub imperiul solidaritatii, iar cresterea sustenabila si crearea de noi locuri de munca sa ia locul austeritatii. Acestea sunt, deopotriva, crezul si misiunea pe care mi le asum pentru Romania europeana!

La multi ani tuturor cetatenilor romani si europeni!
%d bloggers like this: