Interviu pentru Reuters: “Romania opposition wants new IMF deal, early election”

2 Feb

Celor care vor sa vada cu adevarat ce am declarat in acest interviu si nu se incred in traducerile aproximative din diverse site-uri romanesti, le recomand sursa originala:

http://www.trust.org/alertnet/news/interview-romania-opposition-wants-new-imf-deal-early-election

* Opposition leftist USL favourite to win November vote

* USL leader wants early election, easing of IMF conditions

* Aims to cut VAT gradually to 20 percent by 2016

* Analyst says new IMF deal would ensure predictability 

BUCHAREST, Feb 2 (Reuters) – Romania’s government is unable to push through reforms and should resign now to give the austerity-hit country the chance to right itself under new leaders, opposition head Victor Ponta told Reuters on Thursday.

In an interview, Ponta said his leftist USL alliance – favourite to win a November parliamentary election – would continue to work with the International Monetary Fund (IMF) but aims to ease austerity measures such as value added tax (VAT).

Anti-government protests spread around the country last month and opinion polls show the USL with more than 50 percent of votes. Ponta said he was keen for elections to be brought forward even if that meant temporarily installing technocrats.

To have early elections like in Spain, or to have a technocratic government like in Italy, that would be a solution to cool down a little bit the social unrest and to give fresh air and fresh energy,” he said.

Some analysts say the USL may not stick to the fiscal discipline of centrist Prime Minister Emil Boc, who cut public sector pay and raised VAT to maintain a 20 billion euro ($26.4 billion) IMF-led bailout.

Every day that a government which has lost the support of the people and even the support of the parliament stays in power, it’s a day lost for reforms and the stability which we need“, said Ponta, a 39-year-old lawyer from Bucharest.

“The austerity measures were something necessary not only in Romania but across Europe,” he said at the USL’s offices by Bucharest’s version of Paris’s Arc de Triomphe. “But our economy is perhaps still the weakest in the EU.”

Romania is the European Union’s second poorest member with an average wage of less than 350 euros a month and, while the economy grew about 2.5 percent last year, austerity and the euro zone debt crisis will keep a lid on a slow recovery.

Income per capita is less than half the EU average and Boc and his ally, President Traian Basescu, have been rocked by three weeks of occasionally violent protests demanding their resignation over austerity cuts and perceived corruption.

 Ponta marks a change of guard for his PSD party, founded chiefly by former communists and now the dominant force in the USL, though some analysts and opponents say he remains under the influence of its founder, Moscow-educated Ion Iliescu.

A keen sportsman and former national rally champion who speaks five languages, Ponta is young enough to have no links to former dictator Nicolae Ceausescu. He spoke confidently of the USL’s plans and said he would work with the IMF.

“It’s an agreement signed by the Romanian government and whether it’s that government or a new one, we should keep it,” he said.

The USL would sign a new deal when the existing one expires in 2013, but does not plan to draw on the available funds, he said.

“It is premature to talk about post-electoral plans or alliances, though a fresh deal with the IMF would be beneficial for ensuring much needed predictability,” said Ionut Dumitru, chief economist at Raiffeisen Bank in Bucharest.

Ponta said he would not immediately cut value added tax to 19 percent from 24 percent – as pledged – but would aim to cut it gradually to 20 percent by 2016.

The USL would also stick with the flat 16 percent tax rate on income and profit if possible, a change from a previous commitment to a progressive tax policy which some businessmen say deters investment.

21 Responses to “Interviu pentru Reuters: “Romania opposition wants new IMF deal, early election””

  1. ANONIMUS February 2, 2012 at 8:05 pm #

    Dle Ponta trimiteti un reprezentant la Cotroceni ,nu va duceti ,pentruca este inutil.Dl.Basescu sa discute cu PD-L-ul ,pentruca mingea este in terenul lor.

    • justitiaru February 3, 2012 at 8:40 pm #

      D-le Ponta
      Subscriu la propunerea lui @Anonimus,trimiteti un reprezentant la Cotroceni.Nu-i faceti hatarul lui Basescu sa va prezentati la ordin cum va striga.

  2. Theodora February 2, 2012 at 10:17 pm #

    Falca huiduit de aradenii protestatari

  3. Theodora February 2, 2012 at 10:20 pm #

    Grupurile parlamentare reunite ale USL au aprobat, pe 1 februarie 2012, cu majoritate de voturi, propunerea presedintelui PSD Victor Ponta ca opozitia sa intre in “protest parlamentar pe perioada nedeterminata”
    HAI CA SE POATE!
    http://theodora0303.wordpress.com/2012/02/01/usl-in-protest-parlamentar-pe-perioada-nedeterminata-incepand-de-astazi-1-februarie-2012/

  4. Reni February 2, 2012 at 11:29 pm #

    Eu zic….nu dau cu parul in Guvern, mai bine sa vindem tot, sa vindem distributiile de energie, sa vindem si Transgaz, sa vindem si Transelectrica, sa vindem toate monopolurile naturale…asa vom castiga in negocieri cu FMI si Comisia EU amanarea liberalizarii pretului la energie si gaze.
    Altfel Guvernul nu poate negocia…numai asa stie Guvernul PDL
    Doar vom putea tine mai usor in friu pretul de cost elaborat de un concern privat european decit propriile companii nationale detinute de stat.
    Asa ne invata FMI care stie ce spune, are vasta experienta in America de Sud pe Mercosur, doar FMI putea face ca o tara OPEC – Venezuela – sa aiba aspiratii comuniste, nu socialiste ci comuniste de-a dreptul. Este meritul FMI in intregime. Urmeaza Romania.
    Nimic surprinzator in pozitia FMI, se poate vedea cum se externalizeaza profitul societatilor romanesti…mai cumperi niste vechituri cu pret de 5 ori mai mare, mai gasesti ceva inventiv….hop….banii au fugit din Romania catre patria-muma.

    http://www.adevarul.ro/financiar/Energia_incinge_spiritele_intre_Guvern_si_FMI_0_638336640.html

    Răspunde

  5. Bibliotecaru February 3, 2012 at 11:13 am #

    @ Victor Ponta

    Ca să terminăm o dată pentru totdeauna cu “opoziţia care nu poate face nimic în Parlament”, promiteţi că în cazul în care USL va “prinde” majoritatea după alegeri veţi ridica cvorumul de şedinţă în Parlament de la1/2+1 la 2/3+1. Prin acest mod simplu partidele care nu fac parte din coaliţia de guvernare nu mai pot fi ignorate şi nu mai putem vorbi despre o majoritate formală aproape de 50% care să abuzeze de orice se votează sau se petrece în Parlament. Ce spuneţi? Aţi susţine o asemenea soluţie?

  6. ZOE, fii barbata ! February 3, 2012 at 1:41 pm #

    @Victor Ponta,

    Dupa umila mea parere, nu mai aveti ce cauta la Cotroceni, asta daca nu vreti sa fiti pentru a nu stiu câta oara, nu numai mintiti în ochi dar si insultati !
    Mai asculta si parerea poporului, Victore !
    Numai bine va doresc, la toti trei !

  7. Theodora February 3, 2012 at 2:27 pm #

    Ce este Traian Basescu, daca nu este politician?
    http://theodora0303.wordpress.com/2012/02/03/ce-este-traian-basescu-daca-nu-este-politician/

  8. Victor February 3, 2012 at 2:43 pm #

    D-le presedinte Victor Ponta,
    Am vazut la TV, ca faraonul,alias dictachiorul JON (javra ordinara nationala),si-a inceput /continuat actiunea de a face agenda publica,inclusiv pentru partidele parlamentare,pe care le-a invitat la prosteala ( “consultari”), la Palatul Trei Coceni.
    Sper ca,pentru nimic in lume,nu veti da curs acestei asa zise invitatii si nu veti inghiti (din nou!) prosteala Basului,pe care nu-l doare nici in pix, de ceea ce simte/doreste poporul. Cred ca nu mai aveti ce negocia cu bulibasa JON si pirandele/puradeii lui,decat sa luptati (prin orice mijloace) pentru a realiza cele 3 deziderate majore,solicitate de cca 90% din cetatenii tarii si anume:
    1. Jos Basescu !
    2.Jos guvernul BOC !
    3. Alegeri anticipate !
    Pana la solutionarea acestor 3 probleme majore,daca vreti sa fiti credibili, nu aveti de negociat nimic cu acesti nemernici/nesimtiti/incompetenti/hoti ce ne guverneaza,care au realizat un dezastru total si sunt in stare sa dea foc intregii tari.

  9. Socrate February 3, 2012 at 3:44 pm #

    Conform oficinei portocalii ziare.com, se pare ca ati declarat “Liderul PSD se arata de parere ca nu se mai poate schimba nimic acum, chiar daca proiectul de tratat are parti bune si parti rele, dar si ca presedintelui Traian Basescu ar fi trebuit sa discute prevederile cu Opozitia.
    “Nu se poate schimba nimic. Nu ne impiedica nimeni sa respectam prevederile, existau si in tratatul UE, e bine sa le respectam. Nici vorba sa ne opunem. Doar sa nu patim ca la ACTA (…) Problema e ca nu a facut nimeni o evaluare onesta si de prezentat romanilor”, a mai spus Ponta pentru Ziare.com.”.
    Eu as fi de parere sa nu va grabiti cu acceptul, mai ales ca ponoasele eventuale le veti trage dvs, nu TB si cu portocaliii lui. Nu stiti ce veti gasi dupa alegeri, nu aveti suficiente date asupra situatiei economice reale ( ii suspectez pe portocalii de masluirea datelor ). Amanati acceptul pana dupa analiza situatiei. Mai bine sa nu semnezi decat sa semnezi si apoi sa-ti incalci semnatura.

  10. Aldea Razvan Cosmin February 3, 2012 at 5:57 pm #

    Poate ca ar fi mai bine totusi o impozitare progresiva.Am vazut in ultima fraza ca ati vrea sa mentineti actualul 16%.Dupa parerea mea o anumita scadere ar incuraja investitiile la fel ca reducerea CAS.Dar nu sunt economist si poate ma insel.
    Insa o dezbatere pe aceasta tema ar fi foarte buna,eventual dupa alegeri.

  11. justitiaru February 3, 2012 at 8:45 pm #

    D-le Ponta
    !)Renuntarea la salariile de parlamentari este o Mare Prostie care nu va aduce respectul cetatenilor, dimpotriva aratati ca sunteti niste FRAIERI. Protestele fac parte din fisa postului de parlamentar.Nu va bateti singuri cuie in pantofi.!
    2)Pentru ce n-ati prezentat si reclamat la Buxelles frauda Anastase ? Trebuie sa o faceti imediat !

  12. Aya February 4, 2012 at 3:08 am #

    POPORUL ROMAN TREBUIE CONSULTAT PRIVIND CEDAREA DE SUVERANITATE, VOINTA SA FIIND SINGURA CARE CONTEAZA;
    TRAIAN BASESCU SE FACE VINOVAT DE INCALCAREA CONSTITUTIEI;
    TRAIAN BASESCU SE FACE VINOVAT DE TRADARE (CONFORM COD PENAL)

    Joi 2 februarie 2012 pe posturile TV a fost transmisa o declaratie de retinut a lui Traian Basescu.

    Declaratia lui Traian Basescu este nu doar anti-romaneasca si facuta in totalul dispret al cetatenilor Romaniei- dar reprezinta, in mod explicit, dovada flagranta pe de o parte a incalcarii Constitutiei si, pe de alta parte, a comiterii faptei de tradare (Conform art. 155 C.p .- Titlul I , Infractiuni contra sigurantei statului)

    Declaratia a fost facuta la conferinta “România în Uniunea Europeană. Cinci ani de la aderare”

    Citez:
    “pachetul “guvernanţă economică”(…) şi, în sfârşit, tratatul, pe care l-am adoptat în formă finală acum câteva zile, la Bruxelles, şi care urmează să fie semnat la 1 martie şi care încearcă să introducă generalizat disciplina bugetară. (…)nu este o politică naţională. Este partea “hard” a cedării de suveranitate, dar toţi ştim că este şi un exerciţiu “soft” în ceea ce priveşte cedarea de suveranitate.(…) se fac politici mai puţin vizibile, dar care sunt parte a unei cedări de suveranitate, printr-un exerciţiu “soft” de la nivel european. Deci s-a accentuat cedarea de suveranitate, dar ea este insuficientă(…) Şi paşii următori va trebui să îi facem destul de repede. Destul de repede, pentru că aici nu mai este vorba de interes naţional (…) eu nu mă feresc să spun că va trebui să avem curajul să spunem naţiunilor noastre că soluţia corectă este realizarea statelor unite ale Europei (!!! s.A.). Va trebui mai devreme sau mai târziu să ne punem cu toţii la un loc suveranitatea (!!! n.A.) pentru a crea suveranitatea Uniunii Europene (…) nu poate funcţiona (…) Europa socială. (…) Numai aşa vom putea fi parte a acestei Europe (…) a cărei suveranitate o consolidăm cedându-i fiecare câte puţin din suveranitatea noastră, câte puţin azi şi ceva mai mult mâine.”

    Prin anuntul explicit si detaliat privitor la deciziile luate, actiunile intreprinse si cele pe care urmeaza sa le intreprinda, Traian Basescu se face vinovat de incalcarea Constitutiei. Intrucat scopul acestora este stirbirea suveranitatii statului, se face vinovat de tradare.

    O PARANTEZA:
    In context, conteaza extrem de putin motivatia ca “asa spune UE”.
    O astfel de viziune- precum cea conforma “intelegerii fiscale”- nu apartine parintilor fondatori ai Uniunii si nici acelei UE in care ne-am integrat si pentru care aproximativ 90% din populatia Romaniei isi manifesta sustinerea in perioada in care Adrian Nastase finaliza negocierile pentru aderare.
    Aderand la UE, Romania a acceptat un anumit set de valori si de principii, o anumita legislatie (ma refer la fond), un anumit tip de sistem decizional, o anumita ordine presupunand si o serie de institutii carora statele membre le-au transferat o parte a competentelor lor- ceea ce nu punea in pericol suveranitatea nationala.
    Asa-numita “noua UE” nu are nimic comun cu toate acestea- iar supunerea Romaniei, prin simpla semnatura a unui vremelnic presedinte, noilor norme care anuleaza suveranitatea tarii, inseamna, practic, obligarea statului si a poporului sa se supuna rigorilor unui organism suprastatal la care NU a aderat.

    O replica de genul “si ce facem? ramanem in afara daca nu ne supunem” este lipsita de fundament.
    Faptul ca Marea Britanie si Cehia au refuzat sa se supuna noilor norme (criminale pentru statele nationale) si ca “tartorii noii UE” au trebuit sa accepte acest lucru, demostreaza, cat se poate de clar, ca este posibila si alta atitudine in afara celei pe care incerca sa o impuna Romaniei un individ pe nume Traian Basescu, presedintele tarii- si care, astfel, comite un act de tradare. Voi repeta acest lucru pana va fi retinut.

    Faptul ca “noua Europa” nu are nimic comun cu UE la care a aderat Romania apare foarte clar, dintr-un “amanunt” jignitor pentru statele membre. S-a anuntat (iar romanii au aflat asta de la Traian Basescu), incalcandu-se flagrant normale europene in vigoare, ca Tratatul bugetar se va aplica de indată de 12 state il vor fi ratificat (urmand sa fie semnat la inceputul lunii martie). Acest lucru arata ca “ordinea in curs” este zdrobita in cel mai pur mod totalitar.

    REVENIND LA ROMANIA SI LA FAPTELE COMISE DE TRAIAN BASESCU:

    In Constitutia Romaniei sta scris , la TITLUL I “Suveranitatea” – citez:
    Art. 2 (1)
    “Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”
    si
    Art. 2 (2)
    “Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu”.

    Declaratia publica a lui Traian Basescu indica, fara dubiu, ca, in mod constient, voluntar si premeditat, prin actiunile sale la care se refera fara echivoc, a exercitat si intentioneaza sa exercite, in continaure, suveranitatea in nume proproi, incalcand art. 2 (2) din Constitutie.

    In conformitate cu art. 2 (1) din Constitutie (deja citat) orice problema sau situatie care are sau ar putea avea legatura cu suveranitatea nationala- restrangerea sau cedarea (intr-un cuvant, stirbirea) tinand, indubitabil, de acest domeniu- poate fi reglementata DOAR prin vointa poporul roman.
    Actele la care s-a referit explicit Traian Basescu- si urmarile lor, pe care le-a expus fara echivoc- pot fi semnate si puse in opera doar daca poporul roman se pronunta explicit in acest sens, in urma consultarii sale prin referendum.

    Traian Basescu a luat decizii care implica suveranitatea Romaniei (dupa cum reiese din faptele sale si dupa cum singur a precizat) fara a consulta poporul roman.
    Prin aceasta se face vinovat si de incalcarea art. 2(1) din Constitutia Romaniei.

    Citez din Codul Penal
    Titlul I, INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI.:

    Art. 155
    TRADAREA:
    “Fapta cetateanului roman sau a persoanei fara cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului roman, de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, in scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de inlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase impotriva sigurantei statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.”

    Declaratia publica a lui Traian Basescu indica foarte clar ca prin Tratatul la care a achiesat- si pe care a anuntat ca il va semna in data de 1 martie 2012- are ca scop stirbirea suveranitatii statului.
    Prin aceasta Traian Basescu se face vinovat de tradare.

    In regim de urgenta, Parlamentul trebuie sa il suspende pe Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei pentru incalcarea flagranta a Constitutiei – art. 2 (1) si (2).

    De asemenea, trebuie sesizate organele competente in vederea punerii sub acuzare a lui Traian Basescu pentru tradare, in urma actiunilor sale si declaratiilor sale fiind evident ca sunt intrunite elementele art. 155 C.p., Titlul I, Infractiuni contra sigurantei statului.

  13. Adi February 4, 2012 at 3:32 am #

    http://documentare.digitalarena.ro/tinutul-gazului-2010/

    Documentarul prezinta exodul firmelor pornite sa extraga gaze naturale de pe teritoriul a 34 de state americane. Folosind pretextul ca fiind pe teritoriul Statelor Unite sunt mult mai ieftine decat cele de import, firmele au inceput extragerea masiva de pe proprietatile oamenilor, folosind in proces sute de chimicale ce au dus la poluarea apei. Desi tacerea unora a fost cumparata cu statii de filtrare si bani, au fost si oameni care au marturisit in acest film chinurile pe care sunt obligati sa le traiasca zi de zi.

    De anul asta, Chevron va începe extracţia gazului de şist in Romania folosind o metoda (fisurare hidraulică) ce polueaza panza de apa freatica. Bulgaria a oprit de curând inițiativa corporației din cauza protestelor legate de riscurile de mediu. De asemenea, Franta a interzis aceasta metoda de extragere a gazului. Statele americane New Jersey si New York au aplicat si ele interdicția pentru o perioadă de un an, pentru a se putea evalua mai întâi impactul acestei metode asupra mediului.
    Odată ce va începe extracţia în România, acesta va fi foarte greu de oprit. În unele zone, forajul e programat să înceapă din luna februarie. Trebuie să ne apărăm apa şi terenurile agricole, cerând autorităţilor să interzică această metodă de extracţie în România (urmând exemplul Franţei şi al Bulgariei).

    Articol original: GasLand (2010) | Top Filme Documentare – Vizioneaza Gratuit Filme Documentare Online

  14. Liana Horbaniuc February 4, 2012 at 11:12 am #

    Buna ziua,
    In locul dv eu as face apel la o echipa strasnica de juristi care sa intocmeasca o lista clara si cu exemple in clip, pe care as da-o mediei, cu declaratiile basesciene care incalca clar constitutia tarii si fisa postului unui presedinte. Cu aceasta lista de incalcari as intocmi un document l-as imprima si l-as publica in 5 milioane de exemplare cel putin, iar apoi as cere semnatura romanilor pentru demiterea, nu suspendarea, demiterea acestui presedinte … si asta pina nu e prea tirziu.
    Eu nu pot sa cred ca USL nu are suficienti membri in toata tara care sa poata face precum in noaptea de memorie a uciderii templierilor, o actiune in simultan, de semnare a acestor documente. Da intr-o singura ZI, nu noapte, in toata tara se poate declansa actiunea de semnare a “Cererii poporului” de DEMITERE a presedintelui tradator de tara si de neam!
    Nu mai pierdeti timpul cu raspunsuri civilizate la invitatii stupide si rauvoitoare clar, nu are sens sa va mai umiliti nici voi nici poporul.
    Faceti pasul mare ca aveti poporul de partea voastra chiar daca nici voua nu va iarta cei 22 de ani de bijbiieli si afaceri necinstite care au ingaduit distrugerea tarii. Aia grei de la voi au fost primii care au instalat aceste metode de furt deghizat … Deci daca voi cei “curati” sinteti sinceri si nepatati ca “batrinii” vostri treceti la treaba corect.
    Cu stima si speranta ca asa ceva nu se va mai repeta ca in cei 22 de ani,
    Liana

  15. justitiaru February 4, 2012 at 12:23 pm #

    D-le Ponta
    Citesc informatia ca edilii Opozitiei au huiduit, joi, in plenul Consiliului Judetean Bistrita, unde a avut loc sedinta extraordinara in care s-a discutat bugetul pe anul 2012.Acest lucru elementar nu-l pot face si parlamentarii opozitiei in plenul parlamentului??????/
    In loc sa declarati o greva parlamentara absurda si sa enuntati ca fraierii la salarii nu puteti face acelasi lucru ? Ati fost alesi sa faceti opozitie cu orice pret nu sa va retrageti ca niste fraieri de pe campul de lupta parlamentar.
    Protestez vehement impotriva deciziilor aberante pe care le-ati luat si care aduc numai deservicii de imagine opozitiei,basca ca loviti financiar tocmai in proprii “ostasi”. Masurile aceste irationale aduc servicii puterii si nu opozitiei.Nu e la mintea cocosului ?

  16. Theodora February 4, 2012 at 6:35 pm #

    Traian Igas, braNconierul Igas insista sa “vorbeste” cu noi
    http://theodora0303.wordpress.com/2012/02/04/traian-igas-branconierul-traian-igas-insista-sa-vorbeste-cu-noi/

  17. moromete February 4, 2012 at 9:05 pm #

    Atit de mult ne-am risipit – razvratit
    Incit doar D-zeu ne cheama
    Din cind in cind la rastignit
    S-atunci curajul – iubirea te indeamna……………………………..

  18. dancbadea February 4, 2012 at 11:17 pm #

    Poporul roman doreste un “proiect de tara”!
    1. România – bornă de hotar de lupta împotriva dictaturii, un vechi partener al comunității europene.
    Fără a face apel la istorie, aș aminti că poporul român – prin cultura și credința sa creștină a constituit un bastion al luptei împotriva dictaturii comuniste, de-a lungul a mai multor decenii.
    Fără existența acestui bastion, occidentul nu putea să aspire și să atingă nivelul de civilizație din prezent.
    Totodată, România este cel mai vechi partener comercial, cultural, științific și strategic al comunității europene, încă din anii ’70.
    Aceste aspecte explică violența cu care s-a defășurat Revoluția din Decembrie 1989 și amploarea relațiilor României cu spațiul comunitar, mai ales după aderarea țării noastre la UE.

    2. Agenda integrării și rezultatele acesteia.

    Iată au trecut cinci ani de la aderarea României la UE.
    Abia, acum înteleg românii costurile Agendei 2000 și ale aderării României la clubul UE.
    Ce descoperă românii astăzi?
    Să le luăm pe rând:
    – Industria națională și agricultura au fost distruse, România devenind, din producător, un mare importator.
    – Educația și cercetarea sunt prăbușite, sub efectul unor reforme fără de sfârșit și fără finalitate.
    – Populația României este într-o agravantă scădere, în condițiile în care și sănătatea este într-un declin catastrofic.
    – Locurile de muncă dispar din România, precum OZN-urile.
    Și ar mai fi multe exemple, în acest sens.
    M-am întrebat, în calitate de Lider național: ce semnificație au protestele ce s-au răspândit în toată țara?
    Multă lume- incluzând politicienii ar crede că poporul român dorește acum salarii și pensii mai mari.
    Fals!
    Eu, unul am înțeles că poporul român dorește “un proiect de țară”.

    România a cunoscut în ultimii 22 de ani un proces de dezindustrializare determinat în primul rând de o criză profundă de sistem. S-au închis fabrici reprezentative şi s-au pierdut sute de mii de locuri de muncă în industrie. Unele branduri naţionale din industrie au fost salvate prin privatizare, altele nu. Deşi, s-au creat alte sute de mii de locuri de muncă în servicii, aceasta s-a dovedit a nu fi suficient. Capitalul străin a ajuns să realizeze peste 80% din cifra de afaceri din industrie, un factor de progres care nu se regăseşte însă şi în statistica balanţei comerciale, care rămâne profund dezechilibrată. De atâția ani, România fuge de politica industrială, ceea ce a afectat negativ și universitățile românești. Nu este nimic rău în a avea o politică industrială, deoarece trebuie mai întâi să avem producţie, dacă dorim valoare adăugată.
    Uniunea Europeană are asemenea politică şi o promovează inclusiv prin Strategia Europa 2020 – universitățile europene fiind profund implicate. Statele Unite au avut chiar un efort naţional de reindustrializare în anii ’80, şi se regăsesc astăzi în faţa unei noi reindustrializări, mai ales după ce criza financiară a demonstrat fragilitatea şi volatilitatea unei economii bazate prea mult pe speculaţii. O politică industrială este necesară mai ales în contextul în care România a renunţat la multe dintre pârghiile politicii publice macroeconomice: la politica comercială prin aderarea la UE. Aceasta nu înseamnă un nou exces de capacitate productivă sau de stocuri, aşa cum se întâmpla înainte de 1989, ci apariţia de noi industrii.
    Reindustrializarea României este necesară pentru a valorifica potenţialul de producţie, de inovare şi de spirit antreprenorial, şi mai ales pentru a schimba radical modelul de dezvoltare economică. Modelul de creştere bazat pe consumul pe datorie al unor bunuri din import a fost infirmat de criza economică. Creşterea productivităţii în industrie s-a făcut mai ales pe seama reducerii de personal – dar ceea ce lipseşte astăzi României, poate mai mult decât orice, este tocmai forţa de muncă înalt calificată angajată în economia formală. Patru din zece români apţi de muncă nu muncesc în economia fiscalizată, iar bugetul ţării nu se va însănătoşi sustenabil până când o parte dintre ei nu-şi vor găsi de lucru, în domenii de vârf. Serviciile nu pot angaja toată această masă de persoane, în lipsa producţiei. Serviciile trebuie să fie complementare industriei, dar la noi lucrurile nu se petrec aşa. Băncile dau cu precădere credite de consum, nu de investiţii, iar retailul vinde cu precădere bunuri din import. Serviciile noastre sunt complementare industriei de import, iar industria noastră (indiferent de natura capitalului) este, cu unele excepţii notabile, puţin competitivă, dezertând complet de la aplicarea rezultatelor cercetării româneşti. Reindustrializarea României nu se poate face doar de stat. Este nevoie însă de o viziune integrată la nivelul politicilor publice. Este nevoie de investiţii în infrastructură, este nevoie de corelarea finanţării externe cu obiectivul de reindustrializare, este nevoie de coerenţă în actul de decizie. Fundamental pentru prezentul şi viitorul reindustrializării României este să apară o nouă lege a investiţiilor care să creeze facilităţi şi condiţii atrăgătoare atât pentru investitorii străini cât şi pentru investitorii români. Este necesar să renunţăm la abordarea competitivităţii doar prin prisma productivităţii. Care este productivitatea sectorului de sănătate sau a celui educaţional, care împreună reprezintă jumătate din angajaţii sectorului public românesc? Un simplu indicator nu poate răspunde la această întrebare, pentru că intervin şi factori calitativi, nu doar cantitativi. Porter a elaborat cadrul de analiză a competitivităţii unei naţiuni, cunoscut ca „diamantul lui Porter”. Acesta este mijlocul cel mai frecvent utilizat pe plan mondial pentru analiza competitivităţii naţionale. Dintr-o perspectivă mai largă, rolul guvernului este acela de catalizator, de a încuraja dezvoltarea companiilor, de a fi în avanpostul cererii de produse şi servicii inovatoare, de a facilita crearea unor competenţe specializate, de a asigura respectarea standardelor de siguranţă şi de mediu, de a stimula investiţiile în capitalul uman, în inovare şi în infrastructură. Din păcate, exact la două dintre aceste capitole, inovare şi infrastructură, România are cea mai slabă poziţie competitivă.
    România ar trebui să se îndrepte către o economie bazată pe inovare, iar pe termen mediu, politicile economice ar trebui să fie orientate spre atingerea stabilităţii macroeconomice şi, implicit, pentru îndeplinirea criteriilor de la Maastricht.
    Există trei direcţii principale ale noii Strategii Europa 2020: creştere inteligentă, creştere durabilă şi creştere incluzivă. Domeniul prioritar „Creştere inteligentă” are ca scop promovarea economiei bazate pe cunoaştere. Acest obiectiv poate fi măsurat prin două dintre cele cinci obiective reprezentative ale UE:
    – 3% din PIB-ul UE ar trebui să fie investit în cercetare şi dezvoltare şi
    – rata abandonului şcolar trebuie să fie sub 10% şi cel puţin 40% din tânăra generaţie ar trebui să aibă o specializare sau o diplomă.
    Statele membre trebuie să transpună aceste obiective în obiective naţionale şi traiectorii care să reflecte situaţia actuală din fiecare stat membru şi nivelul care urmează să fie atins. Prima ţintă, de a investi 3% din PIB în cercetare şi dezvoltare, a fost stabilită prin Agenda Lisabona, dar cheltuielile de C&D în Europa se situează sub 2% (în comparaţie, nivelul atinge 2,6% în SUA şi 3,4% în Japonia). Mai mult, progresul este extrem de lent, cu o creştere de numai 1,1 puncte procentuale în ultimii zece ani, şi numai şase state membre care investesc mai mult de 2% în C&D, în timp ce în majoritatea noilor state membre nivelul este mai mic de 1%. România se află printre ţările cu cea mai scăzută rată a investiţiilor în acest domeniu, de numai 0,58% în 2008. Situaţia s-a înrăutăţit în 2009, când cheltuielile publice au revenit la nivelul existent înaintea boom-ului, respectiv 0,2% din PIB. Contribuţia slabă a sectorului privat (mai puţin de 30% din totalul investiţiilor în C&D) se explică prin tipul de concurenţă pe piaţa internă, bazată pe preţ şi nu pe inovare. În plus, fondurile publice pentru cercetare sunt utilizate ineficace, deoarece acestea nu reuşesc să creeze un efect de răspândire în sectorul privat. De asemenea, există o legătură slabă între cercetarea academică şi aplicaţiile industriale. În UE, pe de altă parte, principala contribuţie vine din sectorul întreprinderilor şi, spre deosebire de România, sectorul privat nonprofit, de asemenea, investeşte în C&D. Condiţiile de pe piaţa muncii din România sunt deosebit de dificile, cu toate că rata şomajului nu este neapărat ridicată în comparaţie cu media UE, dar şomajul este asimetric, afectând în special muncitorii necalificaţi, precum şi tinerii şi persoanele în vârstă. Acest fapt ridică întrebări cu privire la capacităţile sistemului de educaţie din România, precum şi la versatilitatea educaţiei şi a formării profesionale continue pentru a crea o forţă de muncă competitivă. Rata negativă de creştere a populaţiei româneşti, care a început în anii ’90, a redus deja cu 10% populaţia. La acest lucru se adaugă migraţia forţei de muncă, estimată între unu şi două milioane din populaţia forţei de muncă, dintre care majoritatea sunt pe termen scurt. Majoritatea emigranţilor sunt încă incluşi în statisticile pieţei muncii, ca inactivi, dar sunt absenţi de pe piaţa muncii din România, ceea ce face atingerea obiectivului de la Lisabona mai dificilă, şi ar putea fi parţial responsabil pentru progresul lent al ratei ocupării forţei de muncă în România. Problemele cu care piaţa forţei de muncă s-a confruntat în timpul expansiunii economice a determinat o dinamică a salariilor mai mare decât cea pe care creşterea productivităţii ar fi indicat-o, şi, ca o consecinţă, a erodat şi mai mult competitivitatea externă a României. Odată cu izbucnirea crizei, salariile, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, au devenit prea mari pentru a putea face faţă cererii în scădere, forţând angajatorii să ajusteze forţa lor de muncă şi, prin urmare, scăzând temporar presiunea asupra pieţei forţei de muncă. Factorii de decizie ar trebui să facă mai mult pentru a răspunde acestor provocări. Deşi creşterea economică este de aşteptat să revină în viitorul apropiat, şi ar trebui să creeze condiţii favorabile pentru a spori participarea şi a încuraja crearea de locuri de muncă durabile, reformele politice trebuie să se concentreze pe reinserţia în câmpul muncii a acelor categorii care sunt în imposibilitatea de a profita de creşterea economică. Tinerii, lucrătorii în vârstă, femeile şi şomerii pe termen lung sunt deosebit de afectaţi de şomajul ridicat şi/sau participarea scăzută. Aptitudinile cu care sistemul de învăţământ îi înzestrează pe absolvenţi par să fie deseori decuplate de aşteptările angajatorilor. O mai bună adaptare a curriculei la cererea de forţă de muncă este, prin urmare, imperativă. Deschiderea unor segmente ale pieţei forţei de muncă pentru muncitorii străini ar trebui să fie, de asemenea, luată în considerare pentru a umple golul dintre oferta de forţă de muncă existentă şi extinderea cererii. Politicile ar trebui, de asemenea, să se concentreze asupra persoanelor sărace şi inactive. Propunerea, în cadrul Strategiei Europene 2020 pentru dezvoltare inteligentă, sustenabilă, subliniază importanţa educaţiei în atingerea ţintelor de rată a angajării. În vederea creşterii acestei rate, trebuie realizată o integrare rapidă a forţei de muncă pe piaţă, adică abilităţile, competenţele, calificările conferite prin educaţie trebuie să fie cât se poate de aproape de necesităţile pieţei muncii. Noua strategie europeană recunoaşte importanţa unui sistem educaţional de calitate şi propune ţinte de reducere a nivelului de părăsire timpurie a sistemului şcolar de sub 10% şi un procentaj al persoanelor tinere cu studii superioare de peste 40%. România nu se apropie de ţinta europeană de abandon şcolar, cu o rată de 16%, însă evoluţia este una descendentă, de la un procent de 23% în 2003, iar, în condiţiile menţinerii acestui ritm de progres, nu ar trebui să apară probleme cu atingerea valorii propuse.
    Crearea condiţiilor şi stimulentelor propice investiţiilor în educaţie și infrastructură trebuie să fie o prioritate, fiind, de asemenea, în concordanţă cu propunerile UE. Starea precară a educaţiei şi a infrastructurii are un efect negativ care se răsfrânge asupra întregii economii, crescând costurile agenţilor economici.

    3. Datoriile UE față de România.

    Beneficiul cel mai clar al integrării României în Uniunea Europeană este posibilitatea de a accesa fondurile europene nerambursabile. Cele mai importante sunt fondurile structurale şi de coeziune, destinate micşorării disparităţilor între statele membre, concomitent cu dezvoltarea economică şi socială. Fondurile structurale finanţează proiecte în regiunile cu un PIB sub 75% din media Uniunii, iar Fondul de Coeziune finanţează proiecte mari, de peste zece milioane de euro, în domeniul transport şi mediu, în regiunile cu un Venit Naţional Brut (VNB), măsurat la paritatea puterii de cumpărare, mai mic de 90% din media UE. Conform planificării bugetare multianuale 2007-2013, bugetul total al Uniunii pentru această perioadă este de 826,4 miliarde de euro, din care sunt destinate politicii de coeziune 35,7%, respectiv 347,41 miliarde de euro (preţuri curente 2007), sumă care reprezintă aproximativ 0,37% din Venitul Naţional Brut al UE-27. Aceste fonduri sunt repartizate ţărilor pe obiective diferite: convergenţă, competitivitate regională şi ocupare, cooperare teritorială europeană, în funcţie de criteriul principal al PIB per capita. Faptul că regiunile cele mai sărace, cu cele mai stringente nevoi de finanţare, sunt în statele nou-aderate (în România şi Bulgaria se află douăsprezece dintre cele mai săraceregiuni europene) a însemnat acordul asupra faptului că aproximativ 51,3% din resursele totale ale politicii de coeziune se îndreaptă către noile state membre. Edificator este şi faptul că salariul minim exprimat la paritatea puterii de cumpărare în România era cel mai scăzut comparativ cu restul salariilor minime din statele membre în ianuarie 2007, fiind de şapte ori mai mic decât cel maxim, din Luxemburg. În acest sens, este vizibil noul rol al coeziunii de stabilizator politic şi social într-un context economic variat. României i-au fost alocate, astfel, aproape 30 de miliarde euro – 19,67 miliarde de euro prin Fondul Social European (FSE)8, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC)10, la care se adaugă sumele pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Sumele aferente fondurilor structurale se finanţează de la bugetul UE până la maximum 75% din valoarea proiectului, iar cele aferente fondului de coeziune, până la 85%, restul cheltuielilor urmând a fi acoperite prin contribuţia proprie a beneficiarului. Asistenţa financiară europeană prin fonduri structurale este furnizată în parteneriat cu statul membru, cofinanţarea autohtonă la sumele alocate prin cele trei instrumente structurale fiind de aproximativ 5,6 miliarde de euro. Faţă de fondurile de preaderare alocate prin instrumentele PHARE, ISPA, SAPARD, fondurile structurale lărgesc paleta activităţilor eligibile pentru finanţare, măresc considerabil sumele disponibile şi schimbă sistemul de plăţi, în sensul că beneficiarul primeşte un avans din suma totală (sub 10%), urmând ca restul banilor să-i primească după angajarea tuturor cheltuielilor, prin deconturi. Domeniile vizate de fondurile structurale sunt variate, iar în România cea mai mare parte a lor (19,2 miliarde de euro) este destinată obiectivului „Convergenţă”, prin intermediul a şapte Programe Operaţionale – stabilite printr-un document oficial, Cadrul Strategic Naţional de Referinţă – care urmăresc, în principal, creşterea competitivităţii economice, infrastructura de transport şi cea de mediu, dezvoltarea resurselor umane, agricultura şi dezvoltarea rurală, dezvoltarea regională, asistenţa tehnică, administraţia publică şi cooperarea teritorială europeană.
    România şi-a propus ca obiectiv general, prin Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, reducerea disparităţilor faţă de UE prin generarea unei creşteri suplimentare de 15-20% a produsului intern brut până în 2015, plecând de la un PIB per capita în 2004 de 31% din media UE-25 şi 50% din media noilor state membre. Obiectivul urmează să fie îndeplinit prin cele şapte Programe Operaţionale.
    Capacitatea de absorbţie a acestor fonduri este extrem de mică şi se referă la măsura în care internalizarea fluxurilor poate fi realizată şi are următoarele coordonate principale:
    a) capacitatea de absorbţie macroeconomică, exprimând totalul fondurilor structurale care pot fi absorbite ca procent din PIB. Pentru programarea multianuală 2007-2013, s-a stabilit că ţările care au un VNB mediu per capita (PPC) între 2001-2003 mai mic de 40% din media UE-25 pot primi transferuri în valoare de maximum 3,7893% din PIB-ul lor;
    b) capacitatea de absorbţie administrativă sau instituţională, definită în termenii abilităţilor şi cunoştinţelor administraţiei publice de a programa, gestiona şi evalua folosirea mecanismelor de coeziune, evitând frauda;
    c) capacitatea de absorbţie financiară, care se referă la capacitatea de a cofinanţa programele şi proiectele finanţate de UE, precum şi de a gestiona bugetele naţionale în acest sens.
    Tema reindustrializării României este una de necesitate imperioasă, chiar şi în contextul în care statul român mai deţine o pondere relativ mică a activelor industriale şi are relativ puţine pârghii de intervenţie. Astfel, ajutorul de stat este limitat, politica comercială este de competenţa UE, politica monetară este restrictivă, politica valutară pare pusă în slujba politicii monetare, iar politica fiscală şi bugetară are constrângeri impuse prin acordul cu FMI. Mai mult, România traversează o criză economică profundă, de sistem şi de model de dezvoltare. Chiar dacă am depăşit în 2009 – 2010 o criză a deficitului de cont curent, prin ajustarea brutală a importurilor şi prin creşterea datoriei publice, în 2011 şi în următorii ani România se confruntă cu o criză a finanţelor publice (deficitul bugetar şi datoria publică). Dar tocmai în acest context , politica industrială recapătă importanţă şi anvergură: un impuls de creştere a economiei româneşti nu poate apărea replicând modelul de dezvoltare al deceniului trecut, bazat pe consumul finanţat pe datorie.
    Există trei direcţii principale ale noii Strategii Europa 2020: creştere inteligentă, creştere durabilă şi creştere incluzivă. Domeniul prioritar „Creştere inteligentă” are ca scop promovarea economiei bazate pe cunoaştere. Acest obiectiv poate fi măsurat prin două dintre cele cinci obiective reprezentative ale UE:
    – 3% din PIB-ul UE ar trebui să fie investit în cercetare şi dezvoltare şi
    – rata abandonului şcolar trebuie să fie sub 10% şi cel puţin 40% din tânăra generaţie ar trebui să aibă o specializare sau o diplomă.
    Statele membre trebuie să transpună aceste obiective în obiective naţionale şi traiectorii care să reflecte situaţia actuală din fiecare stat membru şi nivelul care urmează să fie atins. Prima ţintă, de a investi 3% din PIB în cercetare şi dezvoltare, a fost stabilită prin Agenda Lisabona, dar cheltuielile de C&D în Europa se situează sub 2% (în comparaţie, nivelul atinge 2,6% în SUA şi 3,4% în Japonia). Mai mult, progresul este extrem de lent, cu o creştere de numai 1,1 puncte procentuale în ultimii zece ani, şi numai şase state membre care investesc mai mult de 2% în C&D, în timp ce în majoritatea noilor state membre nivelul este mai mic de 1%. România se află printre ţările cu cea mai scăzută rată a investiţiilor în acest domeniu, de numai 0,58% în 2008. Situaţia s-a înrăutăţit în 2009, când cheltuielile publice au revenit la nivelul existent înaintea boom-ului, respectiv 0,2% din PIB. Contribuţia slabă a sectorului privat (mai puţin de 30% din totalul investiţiilor în C&D) se explică prin tipul de concurenţă pe piaţa internă, bazată pe preţ şi nu pe inovare. În plus, fondurile publice pentru cercetare sunt utilizate ineficace, deoarece acestea nu reuşesc să creeze un efect de răspândire în sectorul privat. De asemenea, există o legătură slabă între cercetarea academică şi aplicaţiile industriale. În UE, pe de altă parte, principala contribuţie vine din sectorul întreprinderilor şi, spre deosebire de România, sectorul privat nonprofit, de asemenea, investeşte în C&D. Condiţiile de pe piaţa muncii din România sunt deosebit de dificile, cu toate că rata şomajului nu este neapărat ridicată în comparaţie cu media UE, dar şomajul este asimetric, afectând în special muncitorii necalificaţi, precum şi tinerii şi persoanele în vârstă. Acest fapt ridică întrebări cu privire la capacităţile sistemului de educaţie din România, precum şi la versatilitatea educaţiei şi a formării profesionale continue pentru a crea o forţă de muncă competitivă. Rata negativă de creştere a populaţiei româneşti, care a început în anii ’90, a redus deja cu 10% populaţia. La acest lucru se adaugă migraţia forţei de muncă, estimată între unu şi două milioane din populaţia forţei de muncă, dintre care majoritatea sunt pe termen scurt. Majoritatea emigranţilor sunt încă incluşi în statisticile pieţei muncii, ca inactivi, dar sunt absenţi de pe piaţa muncii din România, ceea ce face atingerea obiectivului de la Lisabona mai dificilă, şi ar putea fi parţial responsabil pentru progresul lent al ratei ocupării forţei de muncă în România. Problemele cu care piaţa forţei de muncă s-a confruntat în timpul expansiunii economice a determinat o dinamică a salariilor mai mare decât cea pe care creşterea productivităţii ar fi indicat-o, şi, ca o consecinţă, a erodat şi mai mult competitivitatea externă a României. Odată cu izbucnirea crizei, salariile, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, au devenit prea mari pentru a putea face faţă cererii în scădere, forţând angajatorii să ajusteze forţa lor de muncă şi, prin urmare, scăzând temporar presiunea asupra pieţei forţei de muncă. Factorii de decizie ar trebui să facă mai mult pentru a răspunde acestor provocări. Deşi creşterea economică este de aşteptat să revină în viitorul apropiat, şi ar trebui să creeze condiţii favorabile pentru a spori participarea şi a încuraja crearea de locuri de muncă durabile, reformele politice trebuie să se concentreze pe reinserţia în câmpul muncii a acelor categorii care sunt în imposibilitatea de a profita de creşterea economică. Tinerii, lucrătorii în vârstă, femeile şi şomerii pe termen lung sunt deosebit de afectaţi de şomajul ridicat şi/sau participarea scăzută. Aptitudinile cu care sistemul de învăţământ îi înzestrează pe absolvenţi par să fie deseori decuplate de aşteptările angajatorilor. O mai bună adaptare a curriculei la cererea de forţă de muncă este, prin urmare, imperativă. Deschiderea unor segmente ale pieţei forţei de muncă pentru muncitorii străini ar trebui să fie, de asemenea, luată în considerare pentru a umple golul dintre oferta de forţă de muncă existentă şi extinderea cererii. Politicile ar trebui, de asemenea, să se concentreze asupra persoanelor sărace şi inactive. Propunerea, în cadrul Strategiei Europene 2020 pentru dezvoltare inteligentă, sustenabilă, subliniază importanţa educaţiei în atingerea ţintelor de rată a angajării. În vederea creşterii acestei rate, trebuie realizată o integrare rapidă a forţei de muncă pe piaţă, adică abilităţile, competenţele, calificările conferite prin educaţie trebuie să fie cât se poate de aproape de necesităţile pieţei muncii. Noua strategie europeană recunoaşte importanţa unui sistem educaţional de calitate şi propune ţinte de reducere a nivelului de părăsire timpurie a sistemului şcolar de sub 10% şi un procentaj al persoanelor tinere cu studii superioare de peste 40%. România nu se apropie de ţinta europeană de abandon şcolar, cu o rată de 16%, însă evoluţia este una descendentă, de la un procent de 23% în 2003, iar, în condiţiile menţinerii acestui ritm de progres, nu ar trebui să apară probleme cu atingerea valorii propuse.

    4. Promovarea inovării și acordul social al educației – instrumente fundamentale ale ieșirii din criză.

    Cerinţele aderării vizează pe lângă performanţele economice, o concurenţă reală, reducerea rolului economic al statului, crearea unui puternic sector al firmelor mici şi mijlocii, convertibilitatea deplină a monedelor naţionale, dorinţa tuturor de a susţine obiectivele integrării şi convergenţa reală şi nominală.
    România trebuie să – şi consolideze capacitatea de creativitate şi inovare din motive sociale şi economice, pentru a răspunde în mod eficient la dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere: capacitatea inovatoare este strâns legată de creativitatea ca însuşire personală şi pentru a fi valorificată la maximum, trebuie difuzată pe scară largă în rândul populaţiei, prin intermediul educaţiei bazate pe ştiinţă, inovare şi antreprenoriat. Problema care ar trebui abordată în întreaga societatea românească este restructurarea relaţiilor dintre societatea civilă, cultură, educaţie, ştiinţă şi administraţia publică. Actualul cadru al acestor relaţii este puternic perturbat şi are efecte negative asupra comunităţii culturale, academice, ştiinţifice şi a societăţii civile, cu impact de mare risc asupra dezvoltării societăţii româneşti în ansamblul ei. Soluţionarea acestei probleme se poate face numai cu aportul educaţiei şi cel al societăţii civile, ţinând cont de dezideratele acestora şi anume consolidarea democraţiei şi participarea la circulaţia ideilor, în beneficiul dezvoltării pe termen lung a României. În contextul tranziţiei către capitalismul democratic, societăţii româneşti nu i-a fost încă propusă o viziune integratoare şi de perspectivă implicând dezvoltarea prin educaţie, ştiinţă, inovare şi antreprenoriat, care să facă obiectul unui acord social. Acest acord ar putea reprezenta un „acord social al educaţiei”. Existenţa acordului ar putea sugera tratamentul privilegiat acordat educaţiei şi comunităţii ştiinţifice de către guvern. Ca bun public de consum, educaţia şi ştiinţa sunt investiţii pe termen lung. Dar, pe seama ideologiei guvernamentale şi a fondurilor drastic diminuate ale educaţiei şi ştiinţei, constatăm că acestea nu sunt incă considerate bunuri productive. Ca urmare a analizei unor corelaţii la nivel macroeconomic între creşterea economică, schimbarea tehnologică şi îmbunătăţirea calităţii forţei de muncă, Edward F. Denison ajungea la concluzia că schimbarea tehnologică şi, implicit, creşterea economică, nu sunt asigurate prin simpla achiziţionare de echipamente mai performante, ci numai în condiţiile creşterii calităţii forţei de muncă, deci, ale creşterii cheltuielilor pentru educaţie. Aceste cheltuieli pentru educaţie se regăsesc însă în creşteri ale produsului intern brut, ceea ce înseamnă că investiţiile în educaţie nu înseamnă bani cheltuiţi într-un sector neproductiv.
    O caracteristică majoră a acordului social al educaţiei şi ştiinţei ar fi existenţa mecanismelor speciale, care să asigure echilibrul responsabilităţilor, dintre guvern, educaţie şi ştiinţă. Acest echilibru are în vedere atât valorile responsabilităţii guvernamentale, cât şi pe cele ale autonomiei asociate unei comunităţi profesionale independente. Semnificaţia acordului social descrie şi relaţiile din interiorul comunităţilor de profesori şi ştiinţifice. Pe această dimensiune, acordul social al educaţiei şi ştiinţei ar putea fi perceput şi ca un acord în cadrul căruia profesorii şi cercetătorii consimt să se supună unor reguli implicite, în producţia educaţiei şi a cunoaşterii, reguli cum sunt: acurateţea, adevărul rapoartelor asupra rezultatelor, respectarea axiologiei, îndatorirea recunoaşterii ideilor altora etc. Astfel, apartenenţa la comunitatea educaţiei şi ştiinţifică îl lasă pe fiecare liber, dar obligă, în acelaşi timp, la devoţiunea idealurilor muncii educative şi ştiinţifice. Ideea acordului social pentru profesori şi cercetători ar fi justificarea normelor privind comportamentul profesional şi suportul fundamental al auto – reglementării. Nerezolvarea acestei probleme strategice va conduce la lipsa unei viziuni de ansamblu necesare fundamentării politice a dezvoltării prin educaţie şi ştiinţă, la dereglarea procesului democratic, la dezvoltarea dezechilibrelor în educaţie, ştiinţă şi în administraţia publică, la scăderea în continuare a competitivităţii educaţiei şi a cercetării ştiinţifice, cu efecte pe termen lung catastrofale asupra dezvoltării economice şi sociale a României.
    România ar trebui să se îndrepte către o economie bazată pe inovare, iar pe termen mediu, politicile economice ar trebui să fie orientate spre atingerea stabilităţii macroeconomice şi, implicit, pentru îndeplinirea criteriilor de la Maastricht.
    Şansa istorică a României de modernizare prin alăturarea la UE trebuie judecată şi prin prisma nevoii de “adăpostire” faţă de incertitudinile şi volatilitatea din spaţiul economic mondial.
    Alăturarea României la UE presupune renunţarea la prerogativele naţionale în materie de formulare şi aplicare de politici economice; dar această renunţare nu este un simplu act de transfer de prerogative, deoarece priveşte capacitatea unei economii de a-şi compatibiliza funcţionarea cu un alt spatiu (UE), fără costuri excesive, de o parte şi de alta.
    Există un exemplu sui generis de extindere a UE, care priveşte o fostă ţară comunistă şi care conţine multe lecţii – landurile estice ale Germaniei unificate.
    Astăzi, la mai bine de două decenii de la unificare şi după transferuri de sume imense, şomajul în aceste landuri rămâne la cote înalte, iar stagnarea economică este o constantă a anilor din urmă.
    În concluzie, nu se poate admite ca România, în urma aderării la UE, să rămână fără un “proiect de țară” !

Trackbacks/Pingbacks

  1. Frunzăverde nu uita, Caraş NU-i moşia ta ! « Sfinxul - February 5, 2012

    […] Interviu pentru Reuters: “Romania opposition wants new IMF deal, early election” […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: